Îndemn la faptă bună

Când începi un lucru bun, Dumnezeu trimite și oameni care să te sprijine să îl duci la capăt – spune Înaltpreasfințitul părinte arhiepiscop și mitropolit ANDREI, referindu-se la proiectul Arhiepiscopiei, de înființare a unui centru de îngrijiri paliative pediatrice, la Cluj, respectiv la proiectul de extindere a centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, pentru adulți.

Mesajul ierarhului pentru cei care ar putea sprijini oricare dintre proiectele sociale ale Bisericii, desprins dintr-un dialog purtat în cabinetul său, în scurta pauză dintre două audiențe: „Dacă dăm mâncare flămândului, dacă îl îmbrăcăm pe cel gol, dacă îl cercetăm pe cel bolnav și pe cel închis și alte asemenea acestora, facem ceea ce ne cere Domnul Hristos și ceea ce se potrivește cu o viață de creștin”.

–  Suntem, încă, în perioada în care se fac bilanțurile. Cum, sau după ce criterii își evaluează un ierarh calitatea misiunii sale de peste an?

– Cred că, întâi de toate, un ierarh ar trebui să fie atent la modul în care credincioșii participă la viața spirituală a Bisericii. La urma urmei, ierarhul și preoții lui îi pregătesc pe credincioși pentru a deveni mai buni, pentru a-și mântui sufletul. În această strădanie de a deveni mai buni și a-și mântui sufletul intră și participarea la activitățile Bisericii – în primul rând la slujbe, dar nu numai la slujbe – și, bineînțeles, implicarea în viața socială a Bisericii. Deci, pe lângă participarea la viața spirituală a Bisericii, la slujbe, pe lângă faptul că își pun serios problema mântuirii, că se spovedesc, că fac lectură duhovnicească – întâi de toate din Sfânta Scriptură și din alte cărți duhovnicești -, pe lângă toate acestea, zic, credincioșii noștri ar trebui să se implice și din punct de vedere social. Nu toți or fi bogați, dar din puținul pe care îl au, să îi ajute și pe cei care sunt mai săraci decât ei. În sensul acesta, Mântuitorul, și apoi ucenicii Lui au fost foarte insistenți cu ajutorarea celor necăjiți.

În Evanghelia după Matei, în capitolul 25, Domnul Isus Hristos relatează felul cum va avea loc Dreapta Judecată. Și ne spune Mântuitorul că atunci toți morții vor învia, toți vor sta în fața Lui, îi va împărți în două cete, unii de-a dreapta, alții de-a stânga, și va zice celor de-a dreapta: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu! Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”. Și vor zice Drepții: „Doamne, când Te-am văzut în această situație?”. „Ori de câte ori l-ați văzut pe cel mai neînsemnat frate al Meu” – adică omul – „și i-ați slujit, Mie mi-ați slujit”.

Deci, modul acesta de a privi lucrurile, implicându-ne și în viața celor mai sărăcuți decât noi, trebuie să fie în atenția noastră, a creștinilor.

– Înaltpreasfinția Voastră, au trecut mulți ani până când ați reușit să obțineți un teren necesar pentru extinderea Centrului de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”. Din felul în care răspund autoritățile la solicitările Bisericii, oare ar trebui să înțelegem că au devenit insensibili la suferința umană?

– Vă comunic cu bucurie că la sfârșitul anului trecut Consiliul Județean Cluj, respectiv domnul președinte Alin Tișe, ne-a mai oferit, lângă Centrul de Îngrijiri Paliative, încă 800 de metri pătrați de teren, pentru a mai construi o aripă. Iar unul dintre preoții slujitori la Centrul „Sfântul Nectarie” a donat un teren în Sânnicoară, pe care se va face tot un centru de îngrijiri paliative, însă pentru copii, pentru tineri, pentru că aici, la centrul celor maturi, nu se primesc pacienți până la 18 ani și atunci trebuie și pentru cei tineri un centru de îngrijiri paliative. Din păcate, din păcate, sunt și tineri care sunt bolnavi.

S-a sfințit locul, acolo, la Sânnicoară. Acum așteptăm, în viitorul, nădăjduim, nu îndepărtat, să ne sprijine cei ce au suflet mare, ca să putem ridica acel centru.

– Întrebarea mea se referea la faptul că au trecut șapte ani de când și dumneavoastră și părintele Bogdan Chiorean ați solicitat un teren pentru centrul de îngrijiri paliative pediatrice și tot atâția ani, sau poate mai mulți, sunt de când încercați să obțineți terenul pentru extinderea Centrului „Sfântul Nectarie”. De ce, oare, a trebuit să treacă atât de mult timp? Au devenit insensibili cei care ar putea, sau chiar ar trebui să ajute?

– Pentru faptul că acum am reușit, totuși, să facem pasul acesta, tot creștinește judecând, suntem recunoscători. Sigur că autoritățile ar trebui să percuteze mai prompt la activități de genul acesta care ajută oamenii necăjiți, oamenii amărâți, și, la urma urmei, ne ajută pe toți să ne mântuim sufletul, pentru că ar trebui să fie mult mai puternică comuniunea sufletească dintre noi și ar trebui mult mai mult să-i ajutăm pe cei necăjiți.

– Cum ar spune românul: Mai bine mai târziu decât niciodată! – apropo de rezolvarea problemei.

– Da. Acum, sigur că nu-i acesta subiectul discuției noastre, dar într-un oraș mare, ca și Clujul, încă mai e nevoie și de biserici. Și aici am dori să fie mai promptă percutarea tuturor, ca să se găsească locuri de ridicare a bisericilor. Ba, la urma urmei, le-am găsit noi, însă și birocrația este destul de mare, până când se ajunge să ai în mână autorizația de construcție.

– Înaltpreasfinția Voastră, spuneați adineaori că suferința nu-i ocolește nici pe cei tineri. De ce, oare, îngăduie Dumnezeu suferința copiilor?

– E greu de răspuns la această întrebare. E greu de răspuns. Acum, pentru omul foarte, foarte credincios, răspunsul este acesta, că, la urma urmei, viața noastră eternă e Dincolo și că aici, în această viață, Dumnezeu ne pregătește pe unii într-un fel, pe alții în alt fel, că să ne îmbunătățim sufletul. E greu de răspuns la întrebarea asta, de ce suferă copiii. La un moment dat, când au venit la Mântuitorul cu un copil bolnav și L-au întrebat: „Cine a păcătuit, acesta sau părinții lui de e așa nenorocit?”, răspunsul Mântuitorului a fost: „Nici el, nici părinții, ci să se arate lucrarea lui Dumnezeu”. Acum, veți zice: „E un răspuns standard”. Nu-i chiar standard. Porunca Lui, a Domnului Hristos, Viață veșnică este. Adică, cu fiecare ins din universul acesta Dumnezeu are un plan.

– Cât de pregătită este Biserica la momentul acesta, sau mai bine zis Arhiepiscopia Clujului, să susțină un proiect care este dedicat copiilor care sunt cei mai bolnavi, dintre cei bolnavi?

– N-am putea răspunde că Arhiepiscopia Clujului este foarte pregătită, dar orice lucru bun început se și termină. Experiența asta o am din cei treizeci și atâția de ani de episcopat. Când începi un lucru bun, Dumnezeu trimite și oameni care să te sprijine să îl duci la capăt.

– Pe sprijinul cui contați, concret, acum, în realizarea proiectului acestui centru de îngrijiri paliative pediatrice?

– Contăm și pe banul văduvei, pe sumele mici pe care le vor da credincioșii, dar în același timp contăm și pe donațiile oamenilor cu posibilități materiale și care, în același timp au, și din punct de vedere sufletesc, o oarecare sensibilitate.

– Care a fost până acum reacția celor din jur, a credincioșilor? S-au făcut deja donații, au început oamenii să se implice în realizarea acestui proiect?

– Încă nu, nu puternic. Așa, sume mici, da, dar încă sume mari, nu. Dar, sperăm că în viitorul apropiat vor fi foarte darnici cu acest centru de îngrijiri paliative de care se ocupă Arhiepiscopia. Știți că la Centrul de îngrijiri paliative pentru adulți tare s-a implicat, Dumnezeu să-l ierte!, Preasfințitul Vasile. Acum, la acest nou centru pentru copiii se va implica Preasfințitul Benedict.

– Trecând un pic în alt… registru: Se vorbește tot mai des de o decuplare a ierarhilor de problemele reale ale credincioșilor. Care credeți că este cauza acestei percepții?

– Nu-mi dau seama. Eu cred că este necunoașterea. Adică, foarte mulți oameni care nu au o viață spirituală foarte activă nici nu știu ce face un episcop sau ce… „fișă a postului” are. Acum, sigur că zic și eu, ca și dânșii, că s-ar putea implica mai mult. Toți ne-am putea implica mai mult!

– Care considerați că este, la momentul acesta, relația Bisericii cu lumea politică și care ar trebui să fie relația ei cu lumea politică?

– Să știți că și la această întrebare este greu de răspuns. Noi i-am dori pe oamenii care activează în lumea politică – și e nevoie de aceștia, e nevoie și administrația, sau și viața politică să meargă înainte -, noi am dori să fie credincioși, dar nu se nimerește întotdeauna. De multe ori n-au o viață religioasă cei ce ajung pe trepte înalte din punct de vedere politic, dar sunt și cazuri în care au o viață religioasă. Probabil că nu este corect acum să dăm nume, deși le-am putea da. Sunt și în viața politică oameni care își pun problema serios chiar din punct de vedere spiritual. Pomeneam că sunt episcop de atâta vreme, de treizeci și ceva de ani. Ei, și președintele Consiliului Județean de la Alba Iulia, cu care am lucrat foarte mulți ani, acum și cel de la Bistrița și chiar și cel de la Cluj, într-un oarecare fel se implică – fiindcă ziceam de ultimul gest, că ne-a mai dat 800 de metri pentru Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie”, și acesta este un gest frumos. Dar vreau să zic, în rezumat, că am vrea să aibă o viață mult mai activă din punct de vedere religios.

Acum, situația nu-i numai a României. Vedeți, Europa își are rădăcinile creștine. E o realitate. Când s-a votat Constituția Europei, deputații din toate locurile n-au fost de acord toți cu lucrul acesta și nu s-a stipulat în Constituția Europei că își are rădăcinile creștine. Își are, se datorează Domnului Hristos temelia Europei, la urma urmei temelia vieții spirituale a lumii întregi. Dar vreau să zic că oamenii, în actuala etapă, s-au cam secularizat, s-au cam îndepărtat de viața religioasă. Nu toți, dar mulți.

– Am remarcat și noi, presa, și ați spus și dumneavoastră, la Bobotează, că tot mai puțini reprezentanți ai autorităților vin la slujbele la care era o tradiție să fie prezenți, peste an.

– Absolut. Spuneam atunci că, și la Bobotează, în Bizanț erau nelipsiți împăratul și împărăteasa, iar mai încoace, Bizanț după Bizanț – expresie luată de la Iorga -, și regele nostru, al românilor, și regina, veneau la sărbătoarea respectivă.

– Acum nu mai avem rege...

– Azi nu mai avem rege. Dar și mai încoace, chiar și mai încoace, cei ce conduc veneau, dar mai nou…, nu.

– Îmi amintesc că la Catedrală, la evenimentele mari de peste an, veneau reprezentanți ai autorităților, ai instituțiilor de cultură, oameni politici grămadă. Acum, gata, au dispărut.

– Au cam dispărut. Au fost câțiva, chiar și anul ăsta, la sărbători, dar îi poți număra pe degete. A fost președintele Academiei…

– Care ar fi pericolele pe care a trebuit să le evite Biserica în relația cu credincioșii și cu societatea, la momentul acesta?

– Eu cred că oamenii Bisericii trebuie să aibă grijă chiar de viața lor spirituală, viața lor de trăire în Hristos și apoi, apoi, și de viața celorlalți. Eu cred că pericolul este acesta: nu se stăruiește suficient pe o viața spirituală mai ferventă. Ne mulțumim cu puțin, cu o atmosferă așa, dulceagă, lasă-mă că te-oi lăsa… Ei, așa nu se poate merge înainte.

– Oare nu are o responsabilitate și Biserica pentru lipsa reperelor morale în rândul tinerilor?

– Are Biserica responsabilitate atunci când vorbim de episcopi, de preoți. Absolut, că are responsabilitate. Ea, ca instituție divino-umană, sigur că e perfectă, dar în ce privește oamenii care o slujesc, are; are destule, destule scăpări.

– Ce credeți că ar trebui să facă mai mult preoții pentru a rămâne ancorați în realitate?

– În realitatea de zi cu zi? Cred că ar trebui să facă mai multă pastorație individuală cu oamenii, adică relația asta, de la om la om, să fie mai puternică.

– Apropo de pastorație: anul acesta este Anul pastorației vârstnicilor în Patriarhia Română. Ce anume se va întâmpla în mod deosebit în acest an în Arhiepiscopia Clujului și în Mitropolie?

– Vor fi mai multe activități. Ne vom întâlni, între altele, cu bătrânii din căminele de bătrâni. Nu știu dacă vom face mare lucru, dar le vom spune o vorbă și vom sta cu ei la masă. Și alte activități cu bătrânii sunt, însă, necesare.

– Câte centre pentru vârstnici există în prezent în Mitropolie?

– În cadrul Mitropoliei sunt multe, nu-mi vin acum toate în minte. Este căminul de bătrâni de la Cușma, apoi căminul de bătrâni de la Maieru, căminul de bătrâni de la Ilișua, căminul de bătrâni de la Mociu, căminul de bătrâni de la Turda. Sunt în jur de 15, 20 de cămine de bătrâni.

– Vor fi implicați și tinerii în acțiunile care se vor desfășura cu cei vârstnici?

– Am vrea, și eu cred că vor fi implicați tinerii din ASCOR.

– Care este mesajul dumneavoastră pentru cei care ar putea sprijini, în mod special zic acum centrul de îngrijiri paliative pediatrice, dar și celelalte proiecte sociale ale Arhiepiscopiei?

– E cuvântul Mântuitorului. Dacă dăm mâncare flămândului, dacă îl îmbrăcăm pe cel gol, dacă îl cercetăm pe cel bolnav și pe cel închis și alte asemenea acestora, facem ceea ce ne cere Domnul Hristos și ceea ce se potrivește cu o viață de creștin.

– Aveți un mesaj și pentru cei care poate nu cred în Domnul Hristos, pentru cei care sunt, poate, atei sau poate de altă credință?

– Mântuitorul ne învață să-i iubim pe toți oamenii. Cred, nu cred, pe toți îl iubim. Eu cred că acesta e mesajul: să-l socotim pe orice om fratele nostru și dacă are probleme, să-l ajutăm.

***

Reamintim, pentru cei care vor dori să sprijine financiar acest proiect, conturile destinate construirii centrului de îngrijiri paliative pediatrice:

Asociația „Sfântul Nectarie” Cluj: lei: RO83BTRLRONCRT00C6603105; euro: RO25BTRLEURCRT00C6603103. De asemeni, oricine poate dona 2 euro/lunar, trimițând un SMS cu textul JOY la 8845.

M. TRIPON

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut