TOMULEŢ ’79

Caricatură. Grafică. Benzi desenate. Pictură. Sute. Mii, poate. Adunate în expoziţii şi cărţi. Risipite în colecţii particulare. Pe toate meridianele.

Maestrul Virgil Tomuleţ a păşit în cel de al optzecilea an de viaţă.

Mulţi înainte!

Numai pentru că, rostirea simplă a acestui nume face ca întregul nostru spaţiu estetic să devină rezonant cu sine însuşi. Sfidînd linia savantă, lucrările domniei sale reprezintă o fină iriziune faţă de destinul uman. Privind caricaturile din publicaţiile ultimilor 60 de ani, realizăm că harul a făcut ca oamenii să se simtă bine împreună. Fiecare clipă rostuită în creion, cărbune, tuş sau culoare a refăcut heraldica socială, ştearsă uneori de vreme. Şi, a rezultat un filigran uriaş, pe care simţi nevoia să-l ascunzi în căuşul palmei. Şi să rîzi!

De toţi şi de toate. Fin. Dar reparator de devianţe sociale. Sintetizînd, opera lui Virgil Tomuleţ este ca un lai medieval, în care narativul şi liricul se înghesuie să ne facă bine. Să ne binedispună. O operă care nu are nimic de a face cu rotirea minutarelor. Pentru că timpul frumosului cu sens are întotdeauna încorporat în gena-i lăuntrică universalitatea. De la « Arici pogonici » pînă la « Reader’s Digest » magia liniilor simple, dar sigure a purtat vrerea noastră în lumea asta largă. Şi o fărîmă din sufletul nostru a fost mereu aninat de tot ceea ce se întîmplă pe meridianele şi paralelele globului nostru pămîntesc.

Neîndoielnic că, fiecare dintre noi s-a bucurat de fiinţele sănătoase şi voluntare care au creionat existenţa cetăţii. Şi dacă, uneori, critica a fost prea aspră, se cheamă că răul trebuia smuls din rădăcină. Fără nici un gest oficiant, Virgil Tomuleţ ne priveşte cu ochiul celui care ar vrea să trăim într-o lume mai bună. Iar dacă nu se poate, măcar să facem haz de necaz.

Şi pentru că în galeria magiştrilor, Virgil Tomuleţ face figură aparte, acum la aniversară, spunem simplu:

La mulţi ani, maestre !

Radu VIDA