Virgil Vătăşianu: 110 ani de la naştere

În 1902, la 21 martie, ziua echinocţiului de primăvară, s-a născut la Sibiu istoricul de artă, profesorul şi academicianul Virgil Vătăşianu, personalitate marcantă a culturii şi ştiinţei româneşti. Ziua de naştere a întemeietorului de şcoală, a savantului şi a dascălului a numeroase generaţii a devenit în timp o simbolică sărbătoare a istoricilor şi criticilor de artă clujeni, fiind un moment de omagiere a înaintaşilor, de prezentare a noutăţilor ştiinţifice, dar şi de exprimare a solidarităţii profesionale de breaslă, iar în acest an această zi are o semnificaţie deosebită, marcînd 110 ani de la naşterea academicianului Virgil Vătăşianu (1902-1993).

După absolvirea Liceului Brukenthal din Sibiu a studiat Dreptul la Universitatea din Bucureşti, după care se specializează în istoria artei la universităţile din Cluj, Praga şi Viena. În 1927 îşi susţine, la celebrul profesor vienez Joseph Strzygowski, teza de doctorat cu titlul Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, tipărită în limba română în 1930. Despre această lucrare Nicolae Iorga scria, apreciind demonstraţia autorului, că „arhitectura românească nu e numai un conglomerat de influenţe străine, bizantine, sîrbeşti, occidentale şi armene, ci şi că ea are rădăcini străvechi, alimentate de acelaşi sol, din care s-a născut şi s-a hrănit poporul nostru”.

De-a lungul anilor, Virgil Vătăşianu a publicat un număr impresionant de studii şi articole în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, referitoare la arhitectura de lemn şi piatră, la pictura şi sculptura medievală şi modernă, din domeniul artelor decorative.

În 1959 a apărut la Editura Academiei Române monumentalul opus Istoria artei feudale în Ţările Române (1018 p.!), sinteză sistematică şi de înaltă ţinută ştiinţifică, privind arta medievală din întreg spaţiul românesc, operă capitală, unanim apreciată şi în prezent, reeditată în anul 2003. Este o operă de pionierat pentru istoriografia artei româneşti, prin perspectiva novatoare şi tratarea globală a fenomenului artistic din toate provinciile româneşti (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania).

Opera, activitatea ştiinţifică şi didactică a savantului clujean a fost receptată în ambianţa universitară şi academică din ţară şi străinătate, cu un deosebit interes, fiind considerată de o importanţă majoră pentru evoluţia istoriografiei de artă româneşti, Virgil Vătăşianu impunîndu-se ca o personalitate excepţională. În 1976 prof. Raoul Şorban scria „Virgil Vătăşianu nu este doar un profesor, un dascăl, istoricul de artă scris cu majuscule. Este o instituţie!”.

Vasta sa operă s-a bucurat de atenţia unor istorici care i-au dedicat recenzii la editarea unor lucrări, remarcînd şi subliniind valoarea ştiinţifică, metoda novatoare de cercetare. Lucrările sale au fost recenzate de personalităţi celebre ca Eugeniu Speranţia, Silviu Dragomir, Nicolae Iorga, Carlo Ceccheli, bizantinologul Sir Steven Runciman, Constantin Daicoviciu, Dinu C. Giurescu, Petre Comarnescu, Franz Killyen.

Opera sa ştiinţifică a continuat să fie îmbogăţită cu noi lucrări, caracterizate prin temeinicia investigaţiilor şi claritatea expunerii, remarcabile fiind volumele Arhitectura şi sculptura romanică din Panonia medievală (1966), Istoria artei europene (1967), Arta în epoca Renaşterii (1972), Pictura murală din nordul Moldovei (1974), Metodica cercetării în istoria artei (1974, reeditată în 1996).

Metodologia cercetării elaborată de Virgil Vătăşianu a conferit cercetărilor ulterioare ale discipolilor rigoare şi obiectivitate, plasînd istoria noastră de artă între disciplinele istorice fundamentale.

Savantul de amplitudine europeană, laureat al Premiului Herder (1972), se află nu numai la baza pregătirii profesionale a unor cercetători, ci a contribuit la crearea unor instituţii, cărora le-a servit drept exemplu. Înfiinţat în 1990, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi-a asumat de la început continuarea studiilor şi cercetării în domeniul pe care savantul l-a cultivat cu atîta măiestrie. Prin editarea primei reviste româneşti de artă medievală „Ars Transsilvaniae”, institutul şi-a propus punerea în practică a liniei sale metodologice, printr-o tratare conexă a realităţilor artistice medievale de la noi cu cele europene. Învăţămîntul de istoria artei de la Universitatea „Babeş-Bolyai” reînnoadă tradiţia şcolii clujene de istoria artei, al cărei profesor strălucit a fost Virgil Vătăşianu.

Dascăl şi fondator de şcoală, academicianul Virgil Vătăşianu a format şi îndrumat un număr însemnat de istorici de artă, răspîndiţi azi în toate centrele universitare şi academice ale ţării, discipolii săi remarcîndu-se prin cercetările fundamentale ale domeniului, prin rigoarea metodei de investigaţie, prin acribie şi erudiţie.

Aniversarea din acest an a 110 ani de la naşterea savantului este un prilej de omagiere, de evaluare şi reafirmare a ataşamentului nostru pentru domeniul pe care îl profesăm, de revigorare a studiilor şi cercetărilor de istoria artei.

Acad. MARIUS PORUMB