SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ D-SALE DOMNULUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI  TRAIAN BĂSESCU,  ŞI AUTORITĂŢILOR ROMÂNE ABILITATE SĂ SOLUŢIONEZE  PROBLEMA ROŞIEI MONTANE

Permiteţi-mi, stimate domnule preşedinte al României Traian Băsescu, şi înalte autorităţi cu funcţii şi răspunderi politico-economice în Statul Român, să aduc în discuţie mult -dezbătuta "problemă a Roşiei Montane" - o chestiune, mai mult decît actuală, acută şi de cea mai mare importanţă pentru România noastră şi toţi românii deopotrivă, pentru preşedintele ei. Asupra acestei chestiuni, stimate d-le preşedinte,  v-aţi exprimat opinia într-un mod diplomatic, cu prilejul confruntării finale a candidaţilor la preşedinţia României, Traian Băsescu - Mircea Geoană, la TV, spunînd că mergeţi pe mîna specialiştilor şi că, în cazul în care nu se distrug valorile arheologice, ar fi important să se exploateze această bogăţie naţională (recunosc, am reţinut ideea şi nu exprimarea textuală fidelă). În ansamblu aflu acest punct de vedere corect, însă ceea ce e mai puţin evident nespecialiştilor - iar specialiştii interesaţi tăinuiesc - este că cele mai  importante comori geoarheologice miniere de la Roşia Montană, argumente vii indubitabile ale originii poporului român, sînt tocmai aceste obiective preconizate a se exploata şi lucrările romane ce le conţin, respectiv masivele vulcanice (dacitice), Cetate şi Cîrnic, precum şi ocurenţele colaterale acestora (obiectivele geominiere de la Orlea, Ţarina, Igre-Văidoaia etc.)., cu lucrări miniere vechi şi mineralizaţii aurifere (filoane, stockwork-uri, impregnaţii) şi cu galerii romane (galeria romană din Orlea, singura amenajată vizitatorilor).
În privinţa patrimoniului de valori arheologice inestimabile de la Roşia Montană, există cel puţin două categorii de obiective majore:
- Zăcămîntul propriu-zis (în sens clasic) corespunzător celui mai important obiectiv geoarheologic, masivele vulcanice Cetate şi Cîrnic, preconizate a fi integral valorificate, deci distruse de o viitoare exploatare;
- Artefactele arheologice propriu-zise, reprezentate prin obiecte de minerit (opaiţe, ciocane etc., chiar şi lemn de mină din vechile armături) şi auxiliarele necesare vieţii şi activităţii minerilor, familiilor acestora, locuitorilor în ansamblu din perioada antică (daci, romani), medievală şi mai recentă (cimitire cu morminte, pietre - stele funerare etc.).
Evident, o parte infimă din a doua categorie a artefactelor arheologice pot fi recuperate şi expuse în muzee (majoritatea însă, vor dispărea sub puterea şi colţii excavatoarelor), dar cele mai de preţ obiective de patrimoniu inestimabil, sursele geologice devenite geoarheologice (vechile lucrări miniere, romane, medievale) urmează a fi distruse! În realitate, Roşia Montană, cea mai mediatizată localitate rurală din România, trăieşte zbuciumul între a fi şi a nu mai exista, ultima alternativă însemnînd a ne prohodi propria istorie pentru un pumn de dolari.
Este important de ştiut că în conceptul ştiintific actual, referindu-ne la cazul Roşia Montană se modifică însăşi noţiunea clasică de zăcămînt, în sensul că valoare economică se atribuie întregii arii aparţinătoare Roşiei Montane, indiferent de natura sursei geologice aurifere aflată pe o suprafaţă extinsă. Avînd în vedere cele spuse, ne întrebăm: cum pot fi descărcate de sarcină istorică-arheologică masivele vulcanice (doi “stîlpi” gemeni) Cîrnic şi Cetate, ciuruite de galerii romane, medievale şi mai noi, cînd ele însele constituie în integritatea lor situri geoarheologice unitare? Sarcina istorică a Roşiei Montane este indiscutabil superioară sub interes naţional “sarcinii miniere”, de aceea Roşia Montană trebuie descărcată de “sarcină minieră” Nu de cea istorică şi orientată spre un viitor Parc Naţional Roşia Montană, spre turismul internaţional modern organizat, începînd cu refacerea localităţii în stilul propriu anilor săi de glorie, cu şteampuri de zdrobit şi prelucrat minereul aurifer, cu auxiliarele acestora, inclusiv cu puncte de şaitrocare a aurului aluvionar etc., reţinîndu-se aura de dinainte de naţionalizare. Pe tema şaitrocării aluviunilor aurifere s-ar putea organiza concursuri internaţionale periodice de mare succes. De ce specialiştii români în turism tac? Tac şi în cazul internaţionalizării şi amplificării turismului istoric la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi nici nu cunosc, probabil, alt obiectiv geoarheologic de importanţă naţională majoră, cum sînt carierele dacice de calcare sarmaţiene de la Sîngeorgiu-Strei, din care dacii au construit renumitele cetăţi pomenite, inclusiv capitala lor, Sarmizegetusa 1 din creierii munţilor. Prin turism internaţional, un viitor Parc Naţional Roşia Montană ar putea constitui, în timp, un celebru obiectiv geoarheologic, etnogeografic din Europa, aducător de venituri şi faimă ţării noastre, alt motiv în plus pentru care se impune reconsiderarea valorificării sale.
Dacă mi se permite o comparaţie cu un alt important obiectiv şi tezaur arheologic românesc, aş spune că zăcămintele auro-argentifere de la Roşia Montană - inclusiv elementele minore recuperabile tehnologic -, adică masivele vulcanice Cetate şi Cîrnic, sînt cloşca, iar ocurenţele laterale, inclusiv siturile arheologice de esenţă negeologică, sînt doar puii şi puişorii. Aşa încît, aceste obiective geologice-geoarheologice şi, totodată, cele mai solide şi sfinte documente ale ontogenezei poporului român nu pot fi distruse sub nici un motiv. Distrugerea acestor dovezi dintre cele mai convingătoare asupra latinităţii poporului român ar constitui un act criminal la adresa istoriei şi a viitorului neamului nostru! În unele ţări europene vestice, obiective geoarheologice similare şi chiar de importanţă şi faimă inferioară sînt declarate monumente UNESCO, adică o mîndrie şi o avere de rang european şi mondial, iar noi le distrugem?
În consecinţă, a introduce în calcule - în vederea acordării avizului de exploatare - drept parametri de bază doi factori esenţiali şi comuni mineritului, respectiv rentabilitatea economică şi posibilitatea refacerii mediului natural-istoric, în cazul dat, ar fi cea mai gravă eroare, o greşeală catastrofică, deoarece,  în inconştienţa noastră, ne-am distruge cel mai de preţ argument istoric asupra originii poporului român, ilustrat prin lucrări miniere bine conservate (subterane şi de suprafaţă), datate ca fiind de peste 2000 de ani, probabil chiar şi dacice (la suprafaţă), dar în mod cert romane, atît la suprafaţă (lucrări miniere realizate prin decrepitarea rocii cu ajutorul focului) cît şi subteran (galerii trapezoidale săpate cu dalta şi ciocanul). Să mai reţinem că aurul ce ar intra în vistieria statului român din zăcămîntul Roşia Montană (atîta cît a mai rămas), ar constitui un simplu “foc de paie” pentru economia românească, iar pierderile iremediabile ale acestor mărturii geoistorice privind localizarea şi atestarea genezei poporului român ar fi incalculabile şi suprimate pentru totdeauna. Să mai reţinem că zăcămintele aurifere din Munţii Apuseni se exploatează de peste 2000 de ani şi cu toate acestea populaţia locală a continuat să trăiască în sărăcie. Ar fi altfel acuma? Cu siguranţă Nu. Merită a ne aminti, comparativ, un alt eveniment tragic legat de mineritul de la Roşia Montană. După 1970, comunismul avid de aur şi nesocotind valoarea istorică a obiectivelor miniere a început decapitarea celui mai falnic monument gearheologic din România, şi poate din Europa, a masivului Cetate, exploatîndu-l de la suprafaţă spre adîncime, distrugînd totodată o însemnată parte a  lucrărilor romane de la suprafaţa acestuia, rămase doar în fotografiile vremii (fig. 1, 2 şi 3). Cei care acum vor decide soarta Roşiei Montane au fost, în majoritate, martorii acelor vremuri, şi ne întrebăm: ce salt economic de seamă a cunoscut România acelor timpuri în urma începerii distrugerii falnicului stîlp al istoriei latinităţii neamului românesc? Poporul român şi ţara sa nici n-au sesizat vreun avantaj, necum un reviriment economic. Indubitabil, aşa s-ar întîmpla şi de această dată în cazul avizului favorabil exploatării, iar valorile naţionale despre care vorbim, chiar şi universale, ar dispărea pentru totdeauna. Dorim a repeta această eroare într-o variantă incomparabil mai gravă? Cine îşi asumă această răspundere în faţa istoriei?
Intervenţia noastră nu se va opri asupra chestiunii mult dezbătute în presa românească, privitoare la refacerea mediului geografic în urma exploatării gigant de la Roşia Montană, nici nu va face referiri la cantitatea de cianură utilizată în tehnologia extragerii aurului din minereu sau la consecinţele grave ce le-ar putea avea. Cine discută aceste probleme - în ansamblul lor, indiscutabil de importanţă majoră - inclusiv a discontinuităţii etno-istorice sociale, abordează post-factum tema dezastrului provocat de taifunul exploatării şi nu prevenirea taifunului.
Citeam undeva că în unele ţări scandinave, bogate în păduri de conifere, este interzisă tăierea arborilor, lemnul de prelucrare se importă. Cunoaştem situaţia în România, privitoare la patrimoniul pădurilor din munţii noştri, patrimoniu parţial distrus. Culmea, dispunem de valori istorice unice în privinţa originii şi ontogenezei poporului român, valori recunoscute pe plan mondial, cărora unii dintre noi le-au semnat distrugerea prin legislaţie,  iar alţii în mod regretabil o promovează prin mass-media.
Originea strămoşească, pe care o afişăm şi în mod firesc ne mîndrim cu ea, nu se distruge, nu are preţ în nicio tranzacţie comercială, de aceea trecutul, prezentul, dar şi viitorul, ne impun a o respecta cu sfinţenie şi a elimina din orice calcule distrugerea Roşiei Montane, Pantheonul istoriei neamului nostru. Să oferim crezare, astfel, Academiei Române, Bisericii Ortodoxe Române şi atîtor forum-uri şi societăţi civile, culturale şi de protecţie a  mediului, multor milioane de români al căror glas trebuie auzit şi respectat, stimate Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu, onoraţi senatori şi deputaţi învestiţi prin pecetea votului de cetăţenii României să promulgaţi legi drepte în ţară şi să arboraţi măsuri aducătoare de bunăstare şi grijă faţă de avutul naţional. Vom mai spune două chestiuni: prima, regretele unor fapte apuse sau decizii luate nu servesc la nimic, şi a doua, opţiunea în chestiunea discutată nu este una politică, nici chiar strict economică, ci toate la un loc şi profund patriotică, care nu ne permite a negocia şi a vinde valorile naţionale.
În speranţa că veţi cumpăni cuvintele ce cu noare şi cu toată încrederea şi sinceritatea Vi le adresez, stimate domnule preşedinte al României, Traian Băsescu, şi înalte autorităţi din conducerea ţării,  Vă rog să primiţi respectuoasele noastre consideraţii.
Permiteţi-mi, vă rog să exprim pe această cale şi cu prezentul prilej, cîteva cuvinte şi către Societatea Gold Corporation Roşia Montană. Apreciez profesionalismul geoştiinţific al societăţii Dvs., de asemenea, specialiştii care vă onorează instituţia - inclusiv pe cei care au solicitat consultaţii ştiinţifice din partea mea (oferite cu toată consideraţia), în vederea depistării altor obiective geologice aurifere de important interes în Munţii Apuseni) - , unde au lucrat şi lucrează în calitate de geologi unii dintre foştii mei studenţi. Port respect şi recunoştinţă acestei Societăţi, conducerii ei, care a avut amabilitatea de-a sponsoriza parţial, în anii din urmă, ultimele două volume din tetralogia tratatului meu intitulat Geneza zăcămintelor de origine magmatică (cca 1500 p.).
Dar, în calitate de profesor universitar cu autoritate ştiinţifică recunoscută internaţional în specialitatea  Zăcăminte de minereuri, cu studii asupra zăcămîntului auro-argentifer de la Roşia Montană (pe care l-am vizitat de nenumărate ori şi cercetat în ultimii 50 de ani), conducător al unei excepţionale teze de doctorat cu această temă, referent ştiinţific al altei teze de doctorat cu tematică corespondentă, îndrumător de-a lungul anilor al multor lucrări de diplomă studenţeşti despre acest celebru zăcămînt, de asemenea, cunoscător al geoarheologiei miniere de la Roşia Montană şi totodată de român, se impune a mă exprima deschis în chestiunea ardentă şi vitală tuturor locuitorilor ţării noastre, românilor de azi, de mîine şi de pretutindeni.
Cu deosebită stimă,
Prof. cons. dr. Ioan Mîrza
Departamentul de Geologie
Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca

» Trei luni de şomaj tehnic

» Negocierile privind atribuirea posturilor de conducere la deconcentratele din judeţul Cluj - blocate în continuare

» Angajatul primăriei clujene care nu vrea să stea de vorbă cu "toţi fraierii" - cercetat disciplinar

» Coaliţia Antidiscriminare cere Guvernului să ia măsuri împotriva evacuării forţate a romilor

» Pe cine şi cum vor vota liberalii la congres? Nicoară alege opoziţia, de partea lui Antonescu

» Proiectul Roşia Montană - prezentat preşedintelui Comisiei de mediu a PE

» PSD Cluj-Napoca cere instituţiilor statului să-i aducă pe "iredentişti şi populişti la ordinea legii"

» Dosar penal pe numele liderului plutonului secuiesc al Noii Gărzi Maghiare

» "Plutonul Secuiesc" – organizaţie iredentistă, fascistă

» Funar cere scoaterea UDMR în afara legii

» Lege în sprijinul proprietarilor de locuinţe închiriate

» Senat: Undă verde pentru Comisia de anchetă privind activitatea Ministerului Transporturilor

» Tinerii maghiari şi-au manifestat extremismul pe străzile Clujului: “Székelyföld nem Románia!”

» Anul 2009 - unul al premierelor pentru Ministerul Public

» Preşedintele Traian Băsescu a iniţiat modificarea Constituţiei

» Liberalii, social-democraţii şi conservatorii s-au retras de la consultările cu şeful statului

» Ambasadorul Ungariei: Ideea autonomiei începe să se contureze

» PULSAŢIILE METROPOLEI

» Noua Dreaptă, împotriva regionalizării României

» Analize gratuite pentru clujeni

» Nicoară vrea facilităţi fiscale pentru proprietarii imobilelor retrocedate

» Mecanismul trucării licitaţiilor publice în România