|
Educarea si informarea viitoarelor generatii sint elemente fundamentale ale activitatii multor institutii si organizatii ce se doresc a fi gardieni ai democratiei. Printre acestea se numara si ONU, organizatie internationala care, pe linga desfasurarea atributiilor sale arhicunoscute, pune un accent deosebit si pe formarea viitorilor lideri si formatori de opinie. De mai multe ori pe an si in diferite locatii de pe glob, studenti din diferite tari au sansa de a participa la simulari ale activitatii ONU, asa numitele MUN-uri (Model of United Nations). Aceste simulari au ca scop acomodarea unor potentiali viitori diplomati cu procedurile si actele normative elaborate de ONU.
Am fost si eu unul dintre cei care au aflat despre o astfel de simulare, organizata in Ljubljana, capitala Sloveniei. Participarea la SiMUN (denumirea specifica Sloveniei pentru aceasta simulare) in intervalul 5-9 martie a.c. a fost conditionata de scrierea unor eseuri pe tema respectarii drepturilor omului in contextul luptei impotriva terorismului; eseurile au fost centralizate de organizatorii sloveni care au trimis o invitatie de participare celor care am raspuns satisfacator temei propuse prin eseurile noastre. De la Facultatea de Stiinte Politice din Cluj-Napoca ne-am calificat 9 studenti. Un numar mare, tinind cont de faptul ca in total au participat 11 studenti romani.
Pentru mine, participarea la aceasta simulare a insemnat aglomerarea intr-un timp relativ scurt a doua evenimente: pe de o parte a fost aventura drumului pina acolo, iar pe de alta parte simularea propriu-zisa, o lectie practica de dezbateri si negocieri. In ceea ce priveste aventura drumului, acesta s-a dovedit a fi un real "combustibil" pentru adrenalina. In mod normal, ruta Cluj-Ljubljana (cu schimbare la Arad) "maninca" 20 de ore de mers cu trenul. Pentru noi, insa, a durat 36 de ore; asta pentru ca una dintre colegele noastre (provenind din Republica Moldova) a omis sa-si procure viza pentru Croatia si ca atare a fost data jos din tren. Insufletiti de un puternic sentiment de solidaritate am coborit cu totii din tren raminind, astfel, in gara "strivita" de granita Ungariei pe de o parte si de cea a Croatiei pe de alta. Dupa o noapte traita in gara nimanui si dupa schimbarea a 9 trenuri (in loc de doua!) si a unui autobuz, am ajuns in Ljubljana, ratind prima parte a deschiderii simularii. Oricum, cea de-a doua zi a simularii a reprezentat, de fapt, deschiderea oficiala. Cu acest prilej l-am intilnit pe presedintele Sloveniei, Danilo Turk, si o seama de ambasadori trimisi de diverse tari in capitala statului pe teritoriul caruia ne aflam. Simularea propriu-zisa s-a caracterizat printr-o serie de reguli, relativ rigide, care trebuiau urmate intru totul. Ca participanti, fiecare dintre noi am intrat in pielea unor delegati reprezentind o alta tara decit cea din care provenim. In total am fost 50 de studenti reprezentind fiecare, in mod formal, un stat diferit. Sedintele incepeau in fiecare dimineata la ora 9 si se incheiau in jurul orei 18. Cele doua teme mari care au aprins atitea dezbateri constructive au fost "dialogul intercultural" si "traficul de fiinte umane". Intreaga munca de peste zi ne era rasplatita cu o petrecere in fiecare seara, prilej bun de a lega dialoguri cu studentii veniti la Ljubljana din toate colturile Europei, ba chiar si din America si Africa.
Pentru a asigura continuitatea acestei benefice experiente, majoritatea studentilor de la SiMUN sintem deja angajati in participarea la un nou MUN ce va fi gazduit la vara de tara care ne invecineaza la sud.
Mihnea STOICA
|
