Noua bombă demografică

Le Temps

Într-un eseu apărut recent, sociologul american Jack A. Goldstone sintetizează provocările unei lumi în plină transformare, dar care sînt mult subestimate. Îngrijorarea nu este generată de suprapopulare, ci mai degrabă de inegalitatea dezvoltării acesteia, care va crea noi tensiuni, în special creşterea spectaculoasă a locuitorilor în majoritatea ţărilor sărace şi îmbătrînirea vechilor naţiuni industrializate.
Potrivit unui scenariu demografic mediu al ONU, vîrful demografic va fi atins spre 2050. Terra va număra atunci 9,15 miliarde de locuitori; populaţia ţărilor bogate va scădea cu peste un sfert şi va induce probabil o vastă mişcare de migraţii dinspre ţările cele mai sărace, în mare parte musulmane. Pentru prima dată în istorie, aproape 70% dintre locuitori vor fi concentraţi în oraşele care, în cea mai mare parte, se vor ridica la gradul de cele mai defavorizate regiuni.
La începutul secolului al XVIII-lea, aproximativ 20% dintre locuitori trăiau în Europa (inclusiv Rusia). Odată cu industrializarea şi progresele înregistrate în medicină, în Europa şi Statele Unite, noul Eldorado al secolelor al XIX-lea şi XX-lea, creşterea demografică a fost spectaculoasă (de patru ori). Astfel, în 1913, Europa număra mai mulţi locuitori decît China. Dar foarte rapid, “boom-ul” demografic s-a extins şi în restul lumii. În 2003, populaţiile luate la un loc din Europa, Statele Unite şi Canada încă mai reprezentau 17% din populaţia mondială; acest procent va scădea la 12% pînă în 2050, un nivel uşor mai mic decît cel din secolul al XVIII-lea. În termeni de bogăţii produse, inversarea tendinţelor este la fel de spectaculoasă: partea celor mai bogate ţări (Europa, Statele Unite, Canada) a culminat la 68% în 1950 şi s-a stabilizat la 47% în 2003. Această scădere se va accentua: se estimează că, pînă în 2050, 80% din bogăţia lumii va fi produsă în ţările în curs de dezvoltare, mai ales ca urmare a creşterii puterii de cumpărare a clasei medii, care va creşte cu 200%.
Marile echilibre demografice vor fi foarte divergente, cu atît mai mult cu cît ţările numite bogate se vor confrunta cu o îmbătrînire pronunţată a populaţiei. În 2050, aproximativ 30% dintre americani, canadieni, chinezi şi europeni vor avea peste 60 de ani (40% în Japonia şi în Coreea de Sud). Această îmbătrînire va avea repercusiuni majore asupra numărului de persoane apte pentru muncă şi a capacităţii acestora de a genera bogăţii. Invers, creşterea demografică se va intensifica puternic în ţările cele mai sărace din Asia, America Latină şi Africa, unde 9 copii din 10 vor avea sub 15 ani. Această concentrare a forţelor tinere va fi foarte prost repartizată: se va produce în 24 de ţări, din care mai puţin de jumătate vor fi în teritoriu musulman.
Potrivit lui Jack A. Goldstone, inegalitatea economică şi contrastul demografic vor diviza lumea în trei blocuri: vechile ţări industrializate, ţările care se dezvoltă rapid (China, India, Brazilia, Indonezia) şi ţările sărace (Nigeria, Pakistan, Filipine), care vor avea o formă de dezvoltare anarhică, un urbanism extensiv şi favorabil bandelor şi mafiei. Primul bloc, care îmbătrîneşte (Europa, Statele Unite, China din 2030) va trebui să negocieze acorduri cu cel de-al doilea (Brazilia, Iran, Mexic, Thailanda, Turcia) şi al treilea, care este foarte sărac. Lumea noilor puteri emergente va fi pivotul unei noi arhitecturi mondiale, care se conturează odată cu G20, a cărei creare, potrivit lui Jack A. Goldstone, nu este consecinţa crizei financiare, ci mai degrabă recunoaşterea implicită a greutăţii politice a Braziliei, Chinei, Indiei, Indoneziei, Mexicului şi Turciei.
Mai devreme sau mai tîrziu, NATO, care include mai ales ţări în declin demografic, va trebui să aibă în vedere extinderea la alte regiuni ale lumii. Pentru Europa, devine absolut necesar să aibă în vedere imigraţia din ţările de pe malul Mediteranei şi să includă Turcia, care ar putea servi drept legătură cu lumea musulmană. Afganistanul, teatrul unei înfruntări între cele “trei lumi” descris de Jack A. Goldstone, focalizează, numai el singur, provocarea. Sînt acum 28 de milioane de afgani; vor fi 45 de milioane, în 2025 şi 75 de milioane în 2050.