Satul Mihaiesti, comuna Sinpaul, judetul Cluj. Un loc cu nimic diferit de miile de asezaminte traditionale romanesti. Aici timpul licareste mai molcom, inima batind cu curaj si voie buna in pragul nasterii Domnului. „Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat", spunea poetul Lucian Blaga, iar cind vine vorba despre romani acesta ramine un adevar general valabil.
Satul romanesc este un loc atipic spiritului european. Aici, agricultura nu se face la scara industriala, cresterea vitelor nu inseamna productie in masa, iar industrializarea nu a pus stapinire pe paminturile oamenilor. Cincizeci de ani de comunism le-au fost suficienti taranilor romani pentru a-si apara cu strasnicie orice bucata de pamint pe care statul ar vrea
s-o recolectivizeze dupa normele europene.
Traditiile, mai importante decit normele europene
Taranul roman, asa cum l-a lasat Dumnezeu, face ceea ce stramosii sai l-au invatat, fara a tine cont de ordonantele statului. Singurele legi care se aplica vietii de la tara sint neschimbate de la Stefan cel Mare incoace. Aceasta stagnare intr-o mentalitate veche de citeva sute de ani nu inseamna abaterea de la legile statului, ci doar ca traditiile joaca un rol mult mai important pentru taranii nostri decit adaptarea la normele europene.
Taranul roman, acest Don Quijote al epocii moderne, plin de contraste prin firea-i, puternic si domol, blind, dar autoritar, nu-si uita radacinile, iar prin venele sale curge traditia. Mielul de Paste, porcul de Craciun, toate aceste ritualuri se pastreaza intacte din mosi - stramosi si vor dainui peste generatii pina ce memoria ancestrala se va pierde in subconstientul colectiv.
Data de 20 decembrie a ramas intiparita in memoria romanului drept Ignatul, ziua in care se taie porcul pentru masa de Craciun. In ciuda normelor europene, dar nu pentru a le pune bete-n roate autoritatilor, romanul isi taie porcul asa cum a lasat Dumnezeu. Un misaras (macelar) este platit pentru a duce treaba la bun sfirsit. Cu toate ca normele europene cer ca animalul sacrificat sa fie anesteziat inainte de a fi ucis, romanii au derogare de a-si practica liber traditiile asa cum le-au fost lasate drept pavaza de catre batrini.
Intreg ritualul pare barbar pentru cei neavizati, insa din generatie in generatie aceasta stiinta este transmisa acelor barbati care vor sa invete. „A fi misaras nu se invata privind pe altul la lucru, ci facind tu insuti ceea ce ai vazut ca face altul. Asta-i o meserie care se fura, daca ii sa o faci bine. Eu n-am invatat-o de la cei batrini, ci am furat-o", spune badea Serban Viorel, misaras.
Pomana porcului
Odata animalul transat, incepe distribuirea lui in functie de diferitele feluri de bucate traditionale pregatite pentru Craciun. Pentru ca animalul sa fie primit, primele bucati de carne se pun de friptura, adica de pomana porcului. Incet, incet, se separa bucatele pentru caltabosi, adica maruntaiele: inima, rinichii, ficatul, limba si plaminii, iar carnea cea mai frageda si mai dulce se pune deoparte pentru cirnati. Sira spinarii si slanina se pun in muratoare, iar pentru a le da gustul acela specific romanesc, toate aceste preparate se pun la fum, unde sint supravegheate atent un numar de zile stiut numai de batrini.
Pentru taranul roman si nu numai, sarbatoarea Cariunului nu are sens fara acest vechi ritual al taierii porcului. Iar aceasta frumoasa traditie, un fel de sarbatoare familiala la care participa toti membrii casei, nu si-ar implini sorocul daca nu ar fi respectata intocmai asa cum a fost lasata de stramosi. Toate gesturile simbolice facute cu ocazia acestui ritual au o semnificatie aparte care, daca este schimbata citusi de putin, moare. Cu toate ca este o traditie pagina, este respectata cu sfintenie in orice casa romaneasca crestineasca, si indeplinita asa cum a lasat Dumnezeu din generatie in generatie.
Alina MOLDOVAN
