Trianon – Ziua Coeziunii Naţionale şi în Ungaria, şi în România?!

Ilie CĂLIAN

CALIAN Marţi seara, pe cînd încheiam sumarul ziarului, a trebuit să hotărăsc să apară pe prima pagină trei informaţii. Prima:  despre “vandalizarea” unui monument al Trianonului din Cimitirul Crişan din Cluj-Napoca, stropit cu vopsea roşie, cu puţin înainte ca un grup de tineri maghiari din gruparea ultrarevizionistă şi antiromânească “Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (puţin cunoscută în Ungaria!), să comemoreze nişte “eroi” ai maghiarismului. A doua informaţie se referea la bravul nostru primar Emil Boc, care este împotriva plasării stemei României pe steagul ţării. Dar cea mai importantă era un comunicat al Ministerului Român al Afacerilor Externe, care a salutat” “împlinirea a 93 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, care consacră încetarea existenţei Imperiului Austro-Ungar şi recunoaşte, prin art.73, Ungaria ca stat independent”.

Ieri dimineaţă am “răsfoit” – pe hîrtie şi electronic – presa clujeană şi cea din ţară, ca să văd ce s-a reţinut din aceste fapte. Atente doar la scandal, anumite publicaţii clujene n-au avut loc pentru informaţia despre comunicatul Ministerului Român de Externe. Nu-i nimic – mi-am zis: “băieţii”, colegii mei de presă, copleşiţi de micuţul scandal al vopsirii monumentului, n-ar fi avut loc (!) în ziare pentru comunicatul MAE. Am luat principalele ziare tipărite la Bucureşti. N-am găsit nici o relatare despre amintitul comunicat oficial al României, prin ministerul său de externe. Nici măcar într-un ziar cu orgoliul de a purta în titlu numele ţării!

Oare de ce?! Mi-am amintit cum, prin anii ’80, un profesor de istorie îmi spunea că i s-a “sugerat” că “nu-i politic” ca, la eventuale festivităţi de 1 Decembrie, să pronunţe cuvîntul “Trianon”, pentru ca “să nu-i jignim pe tovarăşii maghiari”. Bine-bine, asta era pe vremea “internaţionalismului comunist”. Dar acum?! Păi, acum, pe vremea pe care o trăim, a globalizării euro-atlantice, vin alţi Komisari care ne spun că nu e “corect politic” să-i supărăm pe fraţii maghiari, pentru că sîntem cu toţii în NATO şi UE. Vasăzică, Ungaria are dreptul “euroatlantic” şi “corect politic” să declare ziua de 4 iunie drept Ziua Coeziunii Naţionale, în amintirea Tratatului de la Trianon, iar România n-ar avea nici un drept să-şi amintească de ziua în care primul tratat internaţional îi consfinţea existenţa?! Am scris despre asta anul trecut – anume că, dacă unii hungarişti au declarat 4 iunie zi de doliu naţional al Ungariei milenare (ignorînd că, între timp, în acel “mileniu”, Ungaria a fost paşalîc turcesc – deci n-a existat ca stat!), de ce România nu poate sărbători ziua în care comunitatea internaţională i-a acordat statutul său real, consfinţit (cu anumite ciuntiri de tritoriu) prin tratatele de pace de la Paris, de după al doilea război mondial, şi prin Actul Final de la Helsinki?!

Astfel spus: dacă pentru Ungaria Tratatul de la Trianon a devenit Ziua Coeziunii Naţionale, de ce n-ar putea fi şi pentru România – tot Ziua Coeziunii Naţionale?! Şi am încinge, împreună cu maghiarii, o minunată zi de sărbătoare comună?! Fiecare în felul său, desigur – dar, poate, pînă la urmă, la o ţuică, un gulaş, o sarma şi un mititel, ne-am putea înţelege – pentru viitor.

Uluiala mea a continuat pe parcursul zilei de ieri, cînd, consultînd mai multe publicaţii din Bucureşti, am constatat că acel comunicat al Ministerului Afacerilor Externe al României, pe care “Făclia” l-a publicat “sub capul ziarului”, nici n-a fost măcar menţionat, pe undeva, în paginile ziarelor dîmboviţene, mai apropiate fizic de guvern decît cele din Cluj-Napoca, preocupate, cum am văzut, mai mult de protestul UDMR decît de poziţia Guvernului României într-o chestiune capitală pentru existenţa României moderne. Desigur, nu m-au interesat atitudinile unor “forţe patriotice”, din acelea care-şi dau cu cărămida-n piept de cît sînt de patriotice, şi apoi produc mai mult pagube decît foloase. Dar, mă aşteptam ca două-trei ziare mai “qualitiy”, cum le place să se autonumească, cu penibil orgoliu, să fi fost atente la acest comunicat. Pentru că este pentru prima oară cînd, după şapte decenii de “internaţionalism comunist” şi “globalism euroatlantic”, după atîtea decenii în care feluriţi Komisari din Est şi din Vest ne-au diktat politica externă, Guvernul României a găsit cu cale să exprime o poziţie corectă în acestă chestiune. Şi, pentru că tot se discută despre felurite sărbători religioase şi “naţionale”, care ar trebui să fie prevăzute în Constituţie, întreb, încă o dată: pentru Trianon nu avem loc? Dacă Ungaria sărbătoreşte, în felul ei, Trianonul, nu avem şi noi dreptul să considerăm Trianonul drept Ziua Coeziunii Naţionale?!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.