Între ploi, la Geaca se mai şi lucrează

După timpul călduros din a doua jumătate a lunii aprilie, ploile din ultima perioadă au venit ca o mană cerească pentru agricultorii comunei Geaca, o aşezare de pe cîmpie, unde cultivarea pămîntului, alături de piscicultură, a fost mereu o preocupare de bază a locuitorilor celor 6 sate componente ale comunei. Dacă peştele a ajuns pe mîna altora, întreţinerea culturilor constituie o activitate de sezon pentru deţinătorii suprafeţelor arabile – din păcate, tot mai mulţi sînt oameni în vîrstă, incapabili să mai lucreze. Cele 100 hectare semănate toamna trecută cu grîu şi orz arată frumos, mai ales în urma precipitaţiilor căzute zilele trecute. Cînd am nimerit şi noi în centrul comunei, dis de dimineaţă, gospodarii satului mergeau pe cîmp cu sapa pe spate. La Sucutard şi în satul Lacu am văzut acelaşi lucru. Primarul comunei Geaca, ing. Ioan Miron ne spunea că în cele 6 localităţi există 46 de tractoare private, care de-acum încolo vor fi folosite la lucru la întreţinerea mecanică a culturilor prăşitoare, în special a porumbului. Sfecla de zahăr – cîndva o cultură tradiţională prin zonă – nu se mai cultivă, cu toate că acum 20 de ani constituia o sursă de venit pentru agricultorii de pe aceste meleaguri.

Apropo de venituri! De cînd s-a desfiinţat unitatea care producea brînzeturi „Năsal”, deţinătorii de vaci duc laptele în judeţul vecin – Bistriţa-Năsăud. Cam bizar, dar asta e realitatea. Nu peste tot mai există fabrici de produse lactate, cum este, la Iclod, fabrica „Picolact”. Acolo oamenii îşi pot valorifica laptele pe loc. Nu mai avem caş „Năsal”, dar nu mai sînt nici bani în buzunarul deţinătorilor de vaci din comunele Ţaga sau Geaca. Trist, dar adevărat! Totuşi, cei din Geaca sînt mai aproape de judeţele Bistriţa-Năsăud şi Mureş, iar maşinile unităţilor de industrializarea laptelui vin de acolo pentru preluarea materiei prime. Iată ce efecte negative a avut închiderea renumitei fabrici de lactate din Ţaga!

În rest, avem o primăvară bogată în ploi şi în proiecte îndrăzneţe ale agricultorilor, dar nu există sprijinul necesar obţinerii unor producţii bune. În grădinile oamenilor plantatul a întîrziat şi din cauza faptului că foarte mulţi legumicultori pur şi simplu nu au unde să-şi vîndă produsele, iar mulţi dintre ei nu dispun de resursele financiare necesare deplasării la oraş, în Gherla sau Dej.Deci, nu e chiar aşa de uşor să trăieşti la ţară!

SZ.Cs.