intr-un show multimedia, imaginat si realizat de Stela-Maria Ivanes si Sergiu Alex.

Profesorul universitar dr. Dumitru Constantin-Dulcan este neurolog si psihiatru de excelenta, autor a numeroase monografii, tratate si carti de inalta valoare stiintifica, dar si eseistica, cu ample deschideri spre Filosofia Stiintei. Cartea sa, Inteligenta materiei, un best-seller care a facut voga, a fost distinsa cu premiul "Vasile Conta" al Academiei Romane (1992). Omul de stiinta roman Dumitru Constantin-Dulcan este membru al unor prestigioase societati stiintifice nationale si internationale, autor de brevete de inventii inregistrate la OSIM, titular al unor cursuri universitare importante, precum si detinatorul a numeroase premii stiintifice si literare. A studiat, lucrat si calatorit in spatiul occidental (Europa, SUA, Canada, Australia), dar si in cel oriental (China, Japonia, India).

"Constiintei noastre i s-a dat in primire un creier si creierului un trup" - spune Dumitru Constantin-Dulcan, socindu-ne.

Intr-adevar, aceasta carte va soca.

Caci tot ceea ce nu cunoastem, evident, ne socheaza pe noi, oamenii, care ne lasam socati chiar si de ceea ce stim. Poate ca omului ii place sa se uimeasca, poate de aceea il socheaza si culmea ajunsa astazi de Stiinta in Cunoastere. L-a socat, nu-i vorba, si Stiinta Veche, cum il socheaza si Stiinta Noua, si Filosofia Stiintei si Metafizica. Il socheaza Universul Mare, il socheaza si Universul Mic, din el. Il socheaza iubirea, il socheaza ura, il socheaza tacerea, il socheaza comunicarea incit mereu se-ncurca in ea, chiar acum, in era comunicarii, deviind-o si colorind-o urit,
intr-atit incit am ajuns intr-o criza morala autentica.

Traim acum un moment in care foarte multe dintre competentele mapamondului stiintific, cele mai briante, din universitati celebre ale lumii, se apleaca sa inteleaga si sa explice stranietati si curiozitati ce, categoric, uimesc, uluiesc si socheaza: experientele psihologice transpersonale, experientele mortilor clinice, ale starilor modificate de constiinta (nu alterate!), vindecarile prin mijloace psihologice si prin sacru etc. Sigur, primul gind care-ti poate aparea vizeaza importanta de a decela corect intre poveste si realitate, caci subiectii pot avea, cit cuprinde, fantezii, imaginatie, efect placebo, boli psihice, exhibitionism, vor sa atraga atentia sau pur si simplu se joaca. Nu e deloc usor pentru cercetatori.

Profesorul Dumitru Constantin-Dulcan este unul dintre spiritele luminate ale acestui curent modern din gindirea mapamondului stiintific care, gratie bagajului sau extraordinar de informatii din Istoria Stiintei, din stiintele particulare, din Istoria Filosofiei, gratie mintii sale, dar si sufletului sau frumos nelinistit, gaseste modalitati foarte interesante, inedite chiar, pentru a gindi, cu demnitatea celui care stie ca stie, si cu inteles, Neintelesul.

Un lucru insa absolut cert, acum in 2008 Anno Domini: gindirea carteziana si newtoniana, cele cu care am fost obisnuiti, nu mai sint suficiente. Noile si foarte noile descoperiri din neurologie, genetica, fizica cuantica, astrofizica si psihocibernetica ne pun serios pe ginduri. N-ai cum sa nu vezi ca in fata ochilor nostri uimiti apar teorii noi, orizonturi noi de cunoastere, care toate deschid - daca te apropii - alte orizonturi, alte intrebari. Cartea domnului prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan, aparuta in grafica semnata de Cristian Chesut la prestigioasa editura Eikon din Cluj, este o carte despre intrebari. Intrebari vechi la care n-am fost in stare, inca, sa raspundem: Cine sintem? De unde venim? Incotro ne ducem? Ce rost au toate astea? Care este sensul vietii? Dar si intrebari noi: caci a-ti pune intrebari este absolut fantastic si esential, dar nu inseamna, inca, a raspunde la toate. Desigur, pe om l-a socat cind nu putea pune intrebari, il socheaza si acum cind poate.

Aceasta carte va soca.

Pe om l-a socat, intotdeauna, mai ales tranzienta vietii, l-a socat eternitatea mortii, l-a socat disperarea, l-a socat Speranta.

Speranta aduna clipele
intr-un sens. Ratiunea de a trai si muri devine astfel etalabila, chiar daca numai tie. Este imens. Speranta este un toiag bun pentru drum lung. Si cum orice viata este un drum cu suisuri si coborisuri si cum daca toti mor, inseamna ca asta se poate face si de tine - toiagul Sperantei il vrei la indemina. Sigur, nu e usor sa-l iei, fiindca gestul este un act de credinta. Poate nu chiar in sensul lui Proust, poate in cel al Stiintei Noi, al Filosofiei celei mai intelepte si al Religiei, cea dintotdeauna aplecata spre esente. Caci punctul cel mai sensibil al oricarui suflet de om nu merita lovit cu sageata neincrederii, a renuntarii si a fricii.

Speranta este, intr-adevar, un imprumut facut fericirii. Dar numai un imprumut. Or, nu acesta este sensul?

Stela-Maria IVANES