 ILIE CĂLIAN
Sînt, iată, cinci ani de cînd clujenii – și nu doar ei – sînt periodic agasați de problema Autostrăzii Transilvania și companiei Bechtel. Ne amintim entuziasmul cu care ardelenii au primit informația că Guvernul PSD – și, de bunăseamă, miniștrii ardeleni – obținuseră realizarea proiectului unei autostrăzi care să plece de la Brașov (fiind subînțeleasă legătura cu Capitala și, de acolo, cu Constanța) – și să ajungă la granița cu Ungaria și, mai departe, spre Occident. O realizare de importanță excepțională, după ce fostul ministru al Transporturilor, pe timpul guvernării anterioare, Traian Băsescu, declara că România nu are nevoie de autostrăzi. (E adevărat, au existat și pe atunci voci care spuneau că o asemenea autostradă ar fi periculoasă, pentru că ar înlesni ungurilor intrarea în Ardeal.) Și deîndată ce la cîrma României a ajuns același Traian Băsescu și guvernul Alianței DA (PNL și PD), stoparea lucrărilor la autostradă au devenit obiectiv major al noului guvern și noului președinte (care și azi tot președinte este).
S-a spus că a fost o manevră a guvernării PSD, că a fost un contract (de încredințare directă) prea scump, că a fost prețul plătit pentru intrarea noastră în NATO, că… Un an întreg au fost stopate lucrările la autostradă, iar Bechtel, conform clauzelor contractuale, a pretins plata. Rediscutarea termenilor contractului a durat, iar între timp s-a întîmplat ceea ce era firesc să se întîmple. Mai întîi – scumpirea terenurilor pe care urma să se construiască. Apoi – scumpirea materialelor de construcție și scumpirea forței de muncă. Desigur, unele scumpiri erau inerente, dar altele au fost rezultatul acestor tărăgănări. Și, permanent, toți cei de la putere dădeau vina pe Bechtel.
N-am niciun motiv să iubesc și să apăr compania americană, după cum nu-mi fac iluzii: ca orice companie, Bechtel dorește să cîștige bani și era obligația guvernanților români – adică a partenerilor de contract – să facă o afacere cît mai bună. Să zicem că a greșit cît a greșit guvernul PSD de atunci, care n-a făcut o licitație internațională etc. Licitație care, desigur, ar fi durat, iar cei interesați ar fi pus mîna iute pe terenuri, care, poate, ar fi devenit și mai scumpe. (Avem un bun exemplu în felul cum se derulează lucrările la mai scurta autostradă București – Brașov, la care, cică, autoritățile liberalo-pediste ar fi respectat toate principiile liberei concurențe etc).
Dar pe parcurs s-a mai întîmplat ceva, adică s-au mai pus bețe-n roate acestei construcții, fără a putea acuza compania Bechtel. S-a întîmplat că autoritățile române nu și-au respectat obligațiile contractuale. Anume, era vorba despre exproprieri și închirieri temporare de terenuri pentru amenajarea de șantier, precum și despre mutarea, din calea autostrăzii, unor stîlpi, conducte, a felurite “construcții" – toate acestea revenind autorităților române și nu companiei Bechtel, care avea nevoie de “front de lucru" pentru a munci cu toată capacitatea.
Dar banii? Banii pe care trebuia să-i plătească ritmic statul român … Iată, la această oră, Bechtel așteaptă plata pentru lucrările de anul trecut, pe tronsonul Gilău – Cîmpia Turzii. Cum banii alocați de Guvernul Boc pentru 2010 sînt, de fapt, datoriile pe 2009, ce putem să-i imputăm companiei Bechtel?! De acord, dacă “americanii" nu și-au achitat “întocmai și la timp" obligațiile față de statul român, este normal să fie trași de urechi, să plătească în conformitate cu contractul și legile în domeniu.
Numai că, de fapt, statul român este cu musca pe căciulă. Și nu numai față de Bechtel, ci față de multe alte companii cărora nu le-a plătit datoriile pentru lucrările făcute de aceste companii. Același stat care, deși nu-și onorează obligațiile față de agenții economici privați, nu ezită să-i pedepsească și să-i aducă la faliment – tocmai din cauza faptului că le lipsesc banii pe care ar fi trebuit să-i primească de la stat. S-a ajuns la situații aberante: Guvernul “execută" firme care au la fisc datorii mai mici decît are statul la ele! Iar dacă Bechtel își va închide șantierul și va arunca în șomaj toți angajații, nu mai dați vina pe “americani": în ultima instanță, alegătorii ar trebui să-și vadă bîrnele din propriii ochi…
|
